Haosul din casa – bebelus VS. animale

La ceas tarziu in noapte, cu un coc ciufulit in frunte, un tricou lalai si cu lumina stinsa va scrie o posesoare de baietel de doar 3 ani. 

Pe timpul facultatii, o perioada de care va spun sincer ca mi-e dor, am locuit intr-o garsoniera. Asa cum era cool la vremea aceea, am avut si o colega care a venit la pachet cu tot cu pisica. Era mai exact un motan roscovan si gras pe nume Weed. Era fix asa cum ii era numele.

Multa vreme am avut impresia ca are o ciuda pe mine din simplu fapt ca noaptea urla, se agata de perdele, ma musca de picioare si de fiecare data, dar de fiecare data cand schimbam lenjeria de pat, nenorocitul facea pipi pe ea!

Iubesc animalele, imi plac foarte mult, dar Weed mi-a lasat ceva sechele incat am zis ca nu imi mai doresc un alt animal de companie cand ma voi muta la casa mea.

Anii au trecut, eu am mai crescut, l-am cunoscut pe Fat Frumos, ne-am casatorit si am facut si un copil. 

Ce nu va spune nimeni, dar absolut nimeni, in special pentru cei care pentru moment nu sunt parinti este faptul ca, in perioada in care copiii sunt mici, sunt exact ca niste animale. La comportament ma refer. Iti strica lucrurile prin casa, incep sa iti roada obiectele atunci cand le dau dintii dar se pare ca li se pare interesant si dupa aparitia lor sa linga pereti, jucarii, incaltaminte, etc, se trezesc de foarte multe ori pe noapte si au chef de joaca, urla, iar de cele mai multe ori se potolesc daca le dai ceva de mancare.

Saaaau, poate este al meu mai cu personalitate si imi da mie mai mult de furca? Ori poate se trage de la faptul ca la 6 luni a cazut din pat?

Mi se pare incredibil cata energie se poate ascunde intr-un pui de om atat de mic. Este fascinant cat de repede creste, cat de repede asimileaza lucruri si ce comportament autoritar si hotarat poate sa aiba.

Pe langa faptul ca stau toata ziua cu gura pe el de genul: “Sebi, nu ai voie!”, “Sebi, fii cuminte!”, “Ai rabdare” si tot asa, constant trebuie sa fiu atenta la ce face. De cele mai multe ori nici nu apuc sa clipesc sau sa termin o fraza ca ba este cu cracii in sus prin jucarii, ba reuseste cumva sa se strecoare in dulap printre oale si castroane (va recomand sa folositi sigurante pentru sertare), ba este cu mainile prin WC ca vrea el sa spele masinutele, ba se face ca o omida cu perdeaua, etc. Norocul meu este ca am pus protectie de colturi la mobila si macar in felul acesta pot fi linistita. Dar, este extrem de imprevizibil si te-ar surprinde de ce anume se mai poate lovi.

Sa va mai zic ca vara trecuta, pe cand eram cu el pe acasa, m-am abtinut si eu cat am putut dar nu am mai rezistat si am fost nevoita sa fug la baie. Cu usa deschisa, evident! Ce putea sa se intample asa grav? Si nu, nu s-a lovit dar, in schimb a profitat ca nu sunt langa el si a deschis usa de la intrare si a iesit afara. Cine credeti ca a fugit dupa el cu chilotii in vine? Bine ca nu era niciun vecin prin zona ca ma faceam de cacao.

Alta data, la fel, eram cu el in dormitor si daca am vazut ca se joaca linistit cu jucariile pe jos, m-a pus Sfantul sa ma uit si eu cateva minute in telefon. Ce a facut smecherul? I s-a parut distractiv sa traga de o plinta putin mai tare si a jumulit cu tot cu varul de pe perete. De sus pana jos!

Asta este o intamplare mai recenta si va rog sa ma credeti ca eram rosie de nervi la fata! Lui i se parea extrem de amuzant si mai era putin si isi lua si o palma la fund daca nu avea simtul umorului. In sensul ca, a vazut ca eram nervoasa si ca urmeaza sa urlu, si mi-a spus “Mami, sa iesi sa fumezi o tigara ca sa te calmezi!”

Am foarte multe nazdravanii de genul si eu tind sa cred in continuare ca haosul cel mai mare ti-l produce copilul, nu animalul de companie.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2023.