„Timpul este prea lent pentru cei care asteapta, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plang, prea scurt pentru cei care sarbatoresc, dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate. ” William Shakespeare
„Iti petreci cea mai mare parte a vietii facand ce nu trebuie, iar o buna parte a ei, nefacand nimic, toata viata te-ai preocupat de cu totul altceva decat ceea ce ar fi trebuit.” Seneca
La o simpla cautare pe sfantul Google gasesti enspe mii de citate si definitii despre timp. Eu ma regasesc in cele doua de mai sus. Probabil ma regasesc si in altele insa doar cele doua citate gandite si scrise de Shakespeare si Seneca parca ma fac sa ma uit asa tamp la pereti 🙂
Eu nu am dat o definitie timpului asa cum il vad in viziunea mea insa cred ca este momentul . Ajung foarte rar in orasul meu natal ( cam o data pe luna sau o data la doua-trei luni) dar de fiecare data cand plec de acolo, in drum spre Bucuresti, mintea mea incepe sa functioneze la cote maxime. De multe ori tind sa cred ca drumul acela este ca o sursa de inspiratie. Parca imi vine asa sa scot un pix si sa imi astern gandurile pe foaie.
Timpul nu iarta! Da, exact asta simt de fiecare data cand ii vad pe ai mei. Nu stiu daca sunteti pe aceeasi unda cu mine insa cel mai dureros lucru este sa iti vezi parintii imbatranind. Nu am o bagheta magica caci daca as fi avut i-as vedea cum intineresc asa, de la an la an 🙂 Ar fi frumos, nu? Pentru toata lumea! Eu am avut o copilarie fericita. Nu am dus lipsa de absolut nimic si nici acum nu duc. Mama si tata sunt aici, gata sa ma intampine de fiecare data cu bratele deschise numai ca acum ne vedem rar. Asa probabil este ciclul asta al vietii: dupa ce te faci mare iti iei zborul. Fiecare parinte in parte isi doreste pentru copilul lui o viata cel putin mai buna decat a avut el parte.
Timpul..aproape ca nici nu mai are vreo relevanta! Zau ca nu este asa! Traim in secolul vitezei iar noi suntem niste pionieri al acestui maraton. Simt chiar si eu lucrul acesta, probabil chiar si tu, draga cititorule. Ne trezim in graba de dimineata, ne pregatim repejor pentru a merge la munca, alergam catre masini sau catre mijloacele de transport in comun, ne grabim cand plecam de la birou ca sa ajungem intr-un timp cat mai scurt acasa dupa care o luam de la inceput. Zi de zi. Sigur nu suntem niste robotei? Nu am fost setati cumva? Nu? Sigur? Ramane de discutat 🙂
Timpul…niciodata suficient! Manutele sus cei care sunt de acord 🙂 Eu nu il consider suficient. Parca nu mai am timp extra pentru mine. Muncesc prea mult iar timpul meu de odihna este egal cu 0. Stiu ca sunteti foarte multi in situatia mea. Munciti cate 8-9 ore pe zi, poate chiar si mai mult iar timpul cu familia sau pur si simplu un moment de relaxare pentru voi ajunge sa fie un lux.
O ultima definitie pe care as putea sa i-o mai dau timpul ar fi – este foarte usor de oprit atunci cand esti tanar. Si cand zic tanar ma refer la copilarie cu tot cu adolescenta la pachet. Desi trece rapid, timpul parca pune un praf magic asupra ta si nu constientiezi lucrul acesta. Vrei sa cresti. Stii ca lumea va fi a ta. Esti invincibil. Poti muta muntii din loc. Poti face si chiar vrei sa faci tot ce iti trece prin minte. Si chiar profiti! Pana dispare praful ala magic si ajungi si tu la concluzia mea, timpul nu iarta…
Timpul in sine nu stiu daca poate fi definit, pentru ca e de necuprins, dar e frumos ca fiecare om pe lume are timpul lui 🙂 Si pe mine ma ingrijoreaza faptul ca parintii si bunicii imi imbatranesc.. mai rau ma ingrijoreaza ca baietelul meu (5 ani) se roaga la Dumnezeu sa nu ma imbatraneasca si sa ii fiu tot timpul alaturi.. asta e mai dureros.. dar in tot aceasta perioada a vietii scopul nostru e sa „strangem” cat mai multe informatii care sa ne ajute sa ajungem la final completi si reintregiti 🙂 sa descoperim lumea noastra interioara, sa observam lumea exterioara, sa incercam diferite variante, sa gresim, sa ne redresam… si da! sa ne intrebam din cand in cand: Ce este timpul?
Generațiile noi se pare ca sunt mult mai conștienți și receptivi la ce se întâmplă în jur.. 🙂
Mă gândesc și la romanul „Moromeții” care avea o replică impresionantă atât la început „timpul avea nesfârșită răbdare cu oamenii”, cât și la final. Felicitări pentru articol. Succes pe mai departe.
Mulțumesc frumos 🙂 Moromeții, minunata carte 🙂